disentiment

disentimént s. n. → sentiment

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



DISENTIMÉNT s.n. (Rar) Deosebire de sentimente, de opinii. [< fr. dissentiment, cf. lat. disentire – a fi în dezacord].

Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DN



DISENTIMÉNT s. n. deosebire de sentimente, de opinii; neînţelegere. (< fr. dissentiment)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN