- diseminare
- DISEMINÁRE, diseminări, s.f. Împrăştiere, răspândire (în toate părţile). ♢ spec. Răspândire pe cale naturală a seminţelor, fructelor, polenului etc. în momentul maturizării lor. ♢ Răspândire în organismul unei fiinţe a agenţilor unei boli. – După fr. dissémination.Trimis de gigi, 27.11.2001. Sursa: DEX '98DISEMINÁRE s. v. împrăştiere, propagare, răspândire.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedisemináre s. f., g.-d. art. diseminării; pl. diseminăriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDISEMIN//ÁRE diseminareări f. 1) bot. Răspândire naturală a seminţelor. 2) min. Felul cum sunt repartizate mineralele într-un zăcământ. 3) med. Răspândire a agenţilor unei boli în organism. /<fr. disséminationTrimis de siveco, 27.10.2005. Sursa: NODEXDISEMINÁRE s.f. Acţiunea de a disemina; răspândire, împrăştiere (spec.) împrăştiere pe pământ a seminţelor ajunse la maturitate; diseminaţie; răspândire în organism a agenţilor unei boli. ♦ (Petr.) Modul de repartizare a mineralelor într-un zăcământ. [< disemina].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNDISEMINÁRE s. f. 1. acţiunea de a disemina. 2. împrăştiere naturală a seminţelor ajunse la maturitate; diseminaţie. 3. răspândire în organism a agenţilor unei boli. 4. modul de repartizare a mineralelor într-un zăcământ. (< disemina)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.