- diseca
- DISECÁ, diséc, vb. I. tranz. A efectua o disecţie. ♦ fig. A analiza ceva în mod minuţios pentru a scoate în evidenţă caracteristici sau aspecte ascunse, necunoscute. – Din fr. disséquer, lat. dissecare.Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX '98DISECÁ vb. (anat.) (rar) a spinteca. (A diseca un cadavru.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimedisecá vb., ind. prez. 1 sg. diséc, 3 sg. şi pl. disécă; conj. prez. 3 sg. şi pl. diséceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DISECÁ diséc tranz. 1) (organisme animale sau vegetale) A supune unei disecţii; a diviza prin tăiere în părţi componente pentru a studia structura. 2) fig. A examina minuţios (pentru a descoperi proprietăţile ascunse). /<fr. disséquer, lat. dissecareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDISECÁ vb. I. tr. 1. A tăia, a împărţi metodic părţile unui organism pentru a le studia structura sau vătămăturile cauzate de o boală. 2. (fig.) A analiza minuţios, a cerceta atent. [P.i. diséc, 3,6 -că. / < fr. disséquer, cf. lat. dissecare].Trimis de LauraGellner, 17.05.2006. Sursa: DNDISECÁ vb. tr. 1. a efectua o disecţie. 2. (fig.) a analiza (ceva) minuţios, a cerceta atent. (< fr. disséquer, lat. dissecare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.