discui

discui: DISCUÍ, discuiesc, vb. IV. tranz. A lucra pământul (pentru mărunţirea bulgărilor, afânare, distrugerea buruienilor etc.) cu ajutorul discuitorului, al plugului cu disc¹ etc. – Disc¹ + suf. -ui.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

discuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. discuiésc, imperf. 3 sg. discuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. discuiáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DISCU//Í discuiiésc tranz. (solul) A lucra mărunţind bulgării cu ajutorul plugului cu disc. [Sil. -cu-i] /disc + suf. discuiui

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

discuire — DISCUÍRE, discuiri, s.f. Acţiunea de a discui. – v. discui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 discuíre s. f., g. d. art. discuírii; pl. discuíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
discuitor — DISCUITÓR, discuitoare, s.n. Unealtă agricolă formată dintr o grapă cu discuri1, folosită la discuire. [pr.: cu i ] – Discui + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 discuitór s. n. (sil. cu i ), pl. discuitoáre Trimis de… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias