discrazie

DISCRAZÍE, discrazii, s.f. Stare generală morbidă care nu are o cauză bine definită. – Din fr. dyscrasie.

Trimis de romac, 04.03.2004. Sursa: DEX '98



discrazíe s. f., art. discrazía, g.-d. art. discrazíei, pl. discrazíi, art. discrazíile

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DISCRAZÍE s.f. 1. (med.) Tulburare în compoziţia şi reacţiile diferitelor umori ale organismului. ♦ Tulburare în coagulabilitatea sângelui. 2. Constituţie (organică) dificilă; temperament dificil, rău. [gen. -iei. / < fr. dyscrasie, cf. gr. dys – dificil, krasis – constituţie].

Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DN



DISCRAZÍE s. f. 1. tulburare în compoziţia şi reacţiile diferitelor umori ale organismului. ♢ tulburare în coagularea sângelui. 2. constituţie (organică) dificilă; temperament dificil, rău. (< fr. dyscrasie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN