disconta

discontá vb., ind. prez. 3 sg. disconteáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DISCONTÁ vb. tr. a determina valoarea prezentă a unui venit viitor, având în vedere conjunctura pieţei, evoluţia costurilor etc. o a disconta o poliţă = a cumpăra o poliţă înainte de scadenţă. (< germ. diskontieren)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN