dis

DIS¹ adv. numai în expresia dis-de-dimineaţă, foarte devreme. [Vechiu-rom. dâns-de-dimineaţă (încă la Bălcescu): v. dâns]. (Dicţionar universal al limbei române, ed. 8, de Lazăr Şăineanu).

Trimis de gudovan, 30.04.2008. Sursa: Neoficial



DIS- v. des¹-.

Trimis de gudovan, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



DIS¹- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia "separat", "contrar". [var. di-, diz-. / < lat. dis].

Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DN



DIS²- Element prim de compunere savantă cu sensul de "dificil", "greu", "anormal". [var. diz-. / < fr. dys-, gr. dys].

Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DN



DIS¹-/DI-/DIZ- pref. "separare", "absenţă". (< fr. dis-, cf. lat. dis)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



DIS²-/DIZ- elem. "dificil, greu, anormal". (< fr. dys-, cf. gr. dys, rău)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN