diremţiune

diremţiúne s. f., g.-d. art. diremţiúnii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DIREMŢIÚNE s.f. (Liv.) Separare, ruptură (între prieteni); (spec.) Despărţire, divorţ, desfiinţare a unei căsătorii. [cf. lat. diremptio, fr. diremption].

Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DN



DIREMŢIÚNE s. f. separare, ruptură (între prieteni); (spec.) despărţire, divorţ. (< lat. diremptio, fr. diremption)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN