- dipol
- DIPÓL, dipoli, s.m. 1. Circuit electric sau reţea electrică prevăzută cu două borne de acces pentru conectarea la o reţea exterioară. 2. (În sintagma) Dipol electric = a) sistem de două sarcini electrice apropiate, egale şi de semn contrar; b) antenă de telecomunicaţii formată din două conductoare dispuse şi alimentate simetric. – Din germ. Dipol, fr. dipôle.Trimis de LauraGellner, 13.07.2004. Sursa: DEX '98DIPÓL s. (fiz.) dublet. (dipol electric.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimedipól s. m., pl. dipóliTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDIPÓL dipoli m. 1) Circuit electric cu două borne de acces care nu are alte cuplaje cu circuitele exterioare. 2) Ansamblu al celor doi poli ai unui magnet. 3) telecom. Antenă de emisie sau de recepţie. /<germ. Dipol, fr. dipôleTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDIPÓL s.m. (fiz.) Fiecare dintr-o pereche de mici poli electrici egali şi de semn contrar, foarte apropiaţi unul de altul. [cf. germ. Dipol, fr. dipôle].Trimis de LauraGellner, 15.05.2006. Sursa: DNDIPÓL s. m. fiecare dintr-o pereche de mici poli electrici sau magnetici, egali în valoare absolută şi de semn contrar, foarte apropiaţi unul de altul. (< fr. dipôle)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.