- altiţă
- ALTÍŢĂ, altiţe, s.f. Porţiune ornamentală prin alesătură sau prin cusătură în partea de sus a mânecilor iilor. – cf. sb. l a t i c a.Trimis de ana_zecheru, 08.01.2003. Sursa: DEX '98ALTÍŢĂ s. (prin Transilv.) broschiţă. (Ie cu altiţăe.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimealtíţă s. f., g.-d. art. altíţei; pl. altíţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficALTÍŢ//Ă altiţăe f. Broderie care se face pe umerii iilor. /cf. sb. laticaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXaltíţă (altíţe), s.f. – Broderie pe partea superioară a mînecii la ie sau cămaşă. lat. altĭtia, de unde it. altezza. Se explică prin poziţia relativă a broderiei; partea inferioară a mînecii, cînd este brodată, nu se poate numi astfel. După Cihac, Hasdeu şi DAR, din sb. latica "margine de rochie" (de unde, în Ban., var lătiţă); este posibil însă ca cuvîntul sb. să provină din rom. Este dubletul lui alteţă, s.f., din it. (sec. XIX).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.