dinţătură

DINŢĂTÚRĂ s.f. Parte dinţată a unui obiect. ♦ spec. Totalitatea zimţilor de pe marginea unei mărci poştale. – Dinţa + suf. -ătură.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



dinţătúră s. f., g.-d. art. dinţătúrii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic