dinoteriu

DINOTÉRIU s.m. Mamifer fosil proboscidian de mărime uriaşă, cu doi fildeşi curbaţi în jos şi fixaţi pe maxilarul inferior. – Din fr. dinothérium.

Trimis de LauraGellner, 13.07.2004. Sursa: DEX '98



dinotériu s. m. (-riu pron. -riu), art. dinotériul; pl. dinotérii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DINOTÉRI//U dinoteriui m. Mamifer fosil asemănător cu elefantul, dar de dimensiuni mai mari şi cu fildeşii curbaţi în jos. [Sil. -te-riu] /<fr. dinothérium

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DINOTÉRIU s.m. Mamifer fosil uriaş, asemănător elefantului, având doi fildeşi îndoiţi la falca de jos şi mai multe măsele. [pron. -riu. / < fr. dinothérium, cf. gr. deinos – groaznic, therion – fiară].

Trimis de LauraGellner, 15.05.2006. Sursa: DN



DINOTÉRIU s. m. proboscidian uriaş fosil, erbivor, asemănător elefantului, cu doi fildeşi curbaţi pe maxilarul inferior. (< fr. dinothérium)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN