diminutiv

diminutiv
DIMINUTÍV, -Ă, diminutivi, -e, adj., s.n. (Substantiv, propriu sau comun, adjectiv sau, rar, altă parte de vorbire) care se formează cu ajutorul unui afix prin care se arată că obiectele, fiinţele, însuşirile etc. denumite sunt considerate (în mod real sau afectiv) mai mici decât cele exprimate de cuvântul de bază. – Din fr. diminutif.
Trimis de claudia, 08.12.2008. Sursa: DEX '98

Diminutiv ≠ augmentativ
Trimis de siveco, 20.02.2007. Sursa: Antonime

diminutív adj. m., pl. diminutívi; f. sg. diminutívă, pl. diminutíve
Trimis de siveco, 18.10.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

diminutív s. n., pl. diminutíve
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DIMINUTÍV diminutive n. Cuvânt, format de obicei printr-un sufix, care exprimă ideea de mai mic, însoţită uneori de o nuanţă afectivă sau peiorativă. /<fr. diminutif
Trimis de siveco, 26.01.2008. Sursa: NODEX

DIMINUTÍV, -Ă adj. 1. (Rar) Care micşorează, scade. 2. Derivat cu ajutorul unui sufix diminutival. // s.n. 1. Cuvânt (de obicei derivat printr-un sufix) care exprimă în general o micşorare a sensului noţiunii exprimate de cuvântul de bază, adăugându-i uneori o nuanţă afectivă sau peiorativă. 2. Scurtare familiară a unui nume de persoană; nume de persoană format cu un sufix diminutival. [cf. fr. diminutif, lat. deminutivus].
Trimis de LauraGellner, 08.02.2009. Sursa: DN

DIMINUTÍV, -Ă I. s. n. 1. cuvânt derivat cu ajutorul unui sufix diminutival. 2. element distinctiv (al unui produs). 3. abreviere. II. adj. care foloseşte exagerat diminutivele. (< fr. diminutif, lat. diminutivus)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • Diminutiv — (auch Deminutiv) Sn Verkleinerungsbildung per. Wortschatz fach. (17. Jh., Form 18. Jh.) Entlehnung. Entlehnt aus l. (nōmen) dīminūtīvum, dēminūtīvum, zu l. dēminūtīvus, dīminūtīvus vermindernd , zu l. dēminuere vermindern, schmälern, schwächen ,… …   Etymologisches Wörterbuch der deutschen sprache

  • Diminutiv — Das Diminutiv (auch Deminutiv, Diminutivum von lateinisch deminuere ‚verringern‘, ‚vermindern‘) ist, im Gegensatz zum Augmentativ, die Verkleinerungsform eines Substantivs und dient besonders dessen Verniedlichung, aber auch als Koseform,… …   Deutsch Wikipedia

  • Diminutiv — Deminutiv; Diminutivum; Verkleinerung; Verniedlichung * * * di|mi|nu|tiv 〈Adj.〉 oV deminutiv 1. verkleinernd 2. 〈Gramm.〉 diminutive Verben V. zum Ausdruck einer geringen Intensität, z. B. hüsteln; → Lexikon der Sprachlehre [zu lat. deminuere… …   Universal-Lexikon

  • Diminutiv — Di|mi|nu|tiv 〈n.; Gen.: s, Pl.: e [ və]〉 Verkleinerungsform, z. B. Häuschen, Männlein [Etym.: → diminutiv] …   Lexikalische Deutsches Wörterbuch

  • diminutiv — I di|mi|nu|tiv 1. di|mi|nu|tiv sb., et, er, erne (ord med endelse der giver det betydningen ‘lille’ el. ‘kær’), i sms. diminutiv , fx diminutivendelse II di|mi|nu|tiv 2. di|mi|nu|tiv adj., t, e (meget lille) …   Dansk ordbog

  • diminutiv — I s ( et, er el. diminutiv) SPRÅK ord för förminsking II adj ( t, a) SPRÅK som uttrycker förminskning, diminutivändelse …   Clue 9 Svensk Ordbok

  • Diminutiv — * Mit dem Diminutiv gefüttert werden. Halbe, schmale Kost erhalten …   Deutsches Sprichwörter-Lexikon

  • Diminutiv (Aktionsarten) — Diminutiv, (auch Deminutiv, Diminutivum – von lat.: deminuere: „verringern, vermindern“), gelegentlich auch Attenuativ genannt, bezeichnet die Aktionsart eines Verbs, die eine geringere Intensität einer Handlung ausdrückt. Beispiele im Deutschen …   Deutsch Wikipedia

  • Diminutiv (Aktionsart) — Diminutiv, (auch Deminutiv, Diminutivum – von lat.: deminuere: „verringern, vermindern“), gelegentlich auch Attenuativ genannt, bezeichnet die Aktionsart eines Verbs, die eine geringere Intensität einer Handlung ausdrückt. Beispiele im Deutschen …   Deutsch Wikipedia

  • Diminutiv — См. diminutivo …   Пятиязычный словарь лингвистических терминов

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”