- dilemă
- DILÉMĂ, dileme, s.f. Raţionament care pune două alternative dintre care trebuie aleasă una, deşi ambele duc la aceeaşi concluzie. ♦ Încurcătură în care se află cineva când este obligat să aleagă între două alternative cu perspective (aproximativ) egale. – Din fr. dilemme, lat. dilemma.Trimis de LauraGellner, 11.05.2007. Sursa: DEX '98dilémă s. f., g.-d. art. dilémei; pl. dilémeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDILÉM//Ă dilemăe f. 1) log, Judecată care conţine două soluţii contrare sau contradictorii ale uneia şi aceleiaşi probleme, dintre care trebuie aleasă una, deşi ambele duc la acelaşi rezultat. 2) Situaţie în care se află cineva când trebuie să aleagă între două posibilităţi cu perspective (aproape) identice; alternativă. /<fr. dilemme, lat. dilemmaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDILÉMĂ s.f. Raţionament cu două premise contradictorii şi contradicţionale, care duc la aceeaşi concluzie. ♦ (Curent) Situaţie cu două ieşiri, ambele defavorabile; încurcătură; alternativă. [cf. fr. dilemme, it., lat., gr. dilemma < gr. dis – doi, lemma – argument].Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DNDILÉMĂ s. f. raţionament silogistic care pune două alternative contradictorii, dintre care trebuie aleasă una, deşi amândouă duc la acelaşi rezultat. ♢ situaţie cu două ieşiri, ambele defavorabile; încurcătură; alternativă. (< fr. dilemme, lat., gr. dilemma)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.