- dihotomic
- DIHOTÓMIC, -Ă, dihotomici, -ce, adj. Care se bifurcă, se împarte în două sau din două în două. [var.: dicotómic, -ă adj.] – Din fr. dichotomique.Trimis de LauraGellner, 13.07.2004. Sursa: DEX '98dihotómic adj. m., pl. dihotómici; f. sg. dihotómică, pl. dihotómiceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDIHOTÓMI//C dihotomiccă (dihotomicci, dihotomicce) Care ţine de dihotomie; propriu dihotomiei. /<fr. dichotomiqueTrimis de siveco, 08.07.2008. Sursa: NODEXDIHOTÓMIC, -Ă adj. Care prezintă dihotomie; dihotom. ♢ (log.) Diviziune dihotomică = diviziune prin care o noţiune este împărţită în două noţiuni contradictorii. [var. dicotomic, – ă adj. / < fr. dichotomique, cf. gr. dicha – în două, tome – secţiune].Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DNDIHOTÓMIC, -Ă adj. care prezintă dihotomie. (< fr. dichotomique)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.