difuziune

DIFUZIÚNE, difuziuni, s.f. 1. Împrăştierea în toate direcţiile a razelor unui fascicul de lumină, a undelor de radio etc. care trec printr-un mediu translucid sau care se reflectă când întâlnesc o suprafaţă cu asperităţi. 2. Pătrunderea moleculelor unui corp în masa altui corp cu care vin în contact. [pr.: -zi-u-. – var.: difúzie s.f.] – Din fr. diffusion, lat. diffusio, -onis.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



difuziúne s. f. → fuziune

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



DIFUZIÚN//E difuziunei f. Dispersare a unui fascicul de lumină, a undelor de radio etc. care trec printr-un mediu translucid sau sunt reflectate de o suprafaţă neregulată. [art. difuziunea; G.-D. difuziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. diffusion, lat. diffusio, difuziuneonis

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DIFUZIÚNE s.f. 1. Răspândire, propagare, împrăştiere în mai multe părţi a unor raze luminoase care străbat un mediu translucid sau care întâlnesc o suprafaţă zgrunţuroasă. ♦ Difuzare de unde radiofonice. 2. Întrepătrundere a două lichide puse în contact fără a fi agitaţie. ♦ Pătrundere, propagare a moleculelor unui corp în masa altui corp. [pron. -zi-u-, var. difuzie s.f. / < fr. diffusion, it. diffusione, cf. lat. diffusio].

Trimis de LauraGellner, 14.05.2006. Sursa: DN



DIFUZIÚNE s. f. 1. răspândire, propagare în mai multe părţi a unor raze luminoase care străbat un mediu translucid sau care întâlnesc o suprafaţă zgrunţuroasă. ♢ difuzare de unde radiofonice. 2. întrepătrundere a particulelor unui corp cu particulele altui corp, cu care se află în contact. (< fr. diffusion, lat. diffusio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN