Dicționar Român. 2013.
eluvial — ELUVIÁL, Ă, eluviali, e, adj. (Despre soluri) Care s a diferenţiat prin eluvionare. [pr.: vi al] – Din fr. éluvial. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 eluviál adj. m. (sil. vi al), pl. eluviáli; f … Dicționar Român
briofite — BRIOFÍTE s.f.pl. Încrengătură de plante cu corpul diferenţiat în tulpini şi frunze, al căror prototip este muşchiul; (la sg.) plantă din această încrengătură. [sg. briofită, pron. bri o . / < fr. bryophytes, cf. gr. bryon – muşchi, phyton –… … Dicționar Român
nediferenţiat — NEDIFERENŢIÁT, Ă, nediferenţiaţi, te, adj. Care nu se deosebeşte, nu se distinge cu nimic (de altceva sau de altcineva). [pr.: ţi at] – Ne + diferenţiat. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Nediferenţiat ≠ diferenţiat Trimis de siveco,… … Dicționar Român
acraniate — ACRANIÁTE s.n.pl. Subîncrengătură de animale cordate primitive, lipsite de cap diferenţiat; (la sg.) animal din aceasta subîncrengătură. [sg. acraniat, cf. fr. acraniens < gr. a – fără, kranion – craniu]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007.… … Dicționar Român
briofită — BRIOFÍTĂ, briofite, s.f. (La pl.) Încrengătură de plante cu corpul redus la un tal sau diferenţiat în tulpini şi frunze, răspândite de obicei în locuri umede; (şi la sg.) plantă care face parte din această încrengătură. [pr.: bri o ] – Din fr.… … Dicționar Român
cariobiont — CARIOBIÓNT s. m. organism vegetal cu nucleu bine diferenţiat. (< fr. caryobionte) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
diclamideu — DICLAMIDÉU, ÉE adj. diferenţiat în două învelişuri florale (caliciu şi corolă). (< fr. dichlamydé) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
enucleat — ENUCLEÁT, Ă adj. (biol.; despre celule) lipsit de un nucleu bine diferenţiat din punct de vedere morfoanatomic. (< enuclea) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
eucariot — EUCARIÓT, Ă adj., s. m. (celulă, organism) cu un nucleu bine diferenţiat. (< engl. eucaryote) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
goangă — GOÁNGĂ, goange, s.f. (pop.) Insectă (mică), gânganie. ♢ expr. (Glumeţ) A spune goange = a spune fleacuri, minciuni. A se ţine de goange = a fi neserios, a face farse, glume (nepotrivite). – Probabil formaţie onomatopeică. Trimis de gall,… … Dicționar Român
