dichiu

DICHÍU, dichii, s.m. (înv.) Administrator al bunurilor unei mănăstiri; econom. – Din ngr. díkios (lit. díkeos "drept legitim").

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



dichíu s. m., art. dichíul; pl. dichíi, art. dichíii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DICHÍ//U dichiui m. înv. Persoană care administra averea unei mănăstiri; econom. [Sil. di-chiu] /<ngr. díkios

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



dichíu (dichíi), s.m. – Econom, administrator al unei mănăstiri. gr. δίϰαιος "drept, just" (Tiktin; Candrea), sec. XVIII; cf. tc. deki (Scriban crede că rom. provine din tc.).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER