diastolă

DIÁSTOLĂ, diastole, s.f. (fiziol.) Relaxare ritmică a inimii şi a arterelor (care se produce imediat după faza de contractare a acestora), când sângele se varsă din vene în cavitatea cardiacă. [pr.: di-as-] – Din fr. diastole.

Trimis de IoanSoleriu, 15.11.2006. Sursa: DEX '98



diástolă s. f. (sil. di-a-; mf. -sto-), g.-d. art. diástolei; pl. diástole

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DIÁSTOL//Ă diastolăe f. 1) Dilatare ritmică a muşchilor inimii în momentul afluxului de sânge. 2) lingv. Lungire a unei silabe scurte. [Sil. di-as-] /<fr. diastole

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DIASTÓLĂ s.f. 1. Dilatare ritmică a muşchilor inimii în momentul afluxului sanguin. 2. Lungire a unei silabe scurte. [< fr. diastole, cf. gr. diastole – dilatare].

Trimis de LauraGellner, 13.05.2006. Sursa: DN



DIÁSTOLĂ s. f. 1. decontracţie ritmică a inimii şi a arterelor. 2. lungire a unei silabe scurte. (< fr. diastole)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN