diacronic

DIACRÓNIC, -Ă, diacronici, -ce, adj. (Despre o metodă de studiu, un punct de vedere etc.) Care priveşte, expune, tratează fenomenele evolutiv, istoric. [pr.: di-a-] – Din fr. diachronique.

Trimis de IoanSoleriu, 05.02.2009. Sursa: DEX '98



Diacronic ≠ sincronic

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



DIACRÓNIC adj. v. cronologic.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



diacrónic adj. m. (sil. di-a-cro-), pl. diacrónici; f. sg. diacrónică, pl. diacrónice

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DIACRÓNI//C diacroniccă (diacronicci, diacronicce) (despre metode de cercetare sau concepţii ştiinţifice) Care ţine de diacronie; propriu diacroniei. Studiu diacronic. [Sil. di-a-] /<fr. diachronique

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DIACRÓNIC, -Ă adj. (op. s i n c r o n i c) În evoluţie, evolutiv, istoric. [< fr. diachronique, cf. gr. dia – prin, peste, chronos – timp].

Trimis de LauraGellner, 19.02.2005. Sursa: DN



DIACRÓNIC, -Ă adj. evolutiv, istoric. (< fr. diachronique)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN