alotropie

ALOTROPÍE s.f. Proprietate a unui element chimic de a exista în două sau mai multe forme care diferă între ele din punct de vedere fizic, iar, uneori, şi din punct de vedere chimic. – Din fr. allotropie.

Trimis de ana_zecheru, 06.01.2003. Sursa: DEX '98



ALOTROPÍE s. (chim.) alotropism.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



alotropíe s. f. (sil. -tro-), art. alotropía, g.-d. alotropíi, art. alotropíei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ALOTROPÍE f. Proprietate a unor elemente chimice de a avea mai multe forme cu proprietăţi fizice diferite. /<fr. allotropie

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ALOTROPÍE s.f. 1. Proprietate a unor elemente chimice de a se găsi în natură sub mai multe forme, cu proprietăţi fizice şi chimice diferite; alotropism. 2. Proces de atracţie reciprocă între două celule de sens opus. [gen. -iei. / < fr. allotropie, cf. gr. allos – altul, tropos – schimbare].

Trimis de LauraGellner, 25.10.2004. Sursa: DN



ALOTROPÍE s. f. 1. proprietate a unor corpuri sau organisme de a se prezenta sub diferite forme ori de a fi diferite ca structură moleculară. 2. (biol.) proces de atracţie reciprocă între două celule de sens opus. (< fr. allotropie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN