dezangajare

DEZANGAJÁRE, s.f. 1. Încetare a unui angajament. 2. Acţiune, măsură menită să separe forţele armate opuse angrenate în incidente sau în ciocniri; situaţie care rezultă din această acţiune. – v. dezangaja.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



dezangajáre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezangajării; pl. dezangajări

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DEZANGAJÁRE f. 1) v. A DEZANGAJA şi A SE DEZANGAJA. 2) Situaţie de încetare a tensiunii şi a conflictelor dintre forţele armate adverse. /v. a (se) dezangaja

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DEZANGAJÁRE s.f. Acţiunea de a dezangaja şi rezultatul ei. ♦ Complex de măsuri menit să separe forţele armate ale unor state opuse, spre a înlătura pericolul unei confruntări militare. [< dezangaja].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



DEZANGAJÁRE s. f. 1. acţiunea de a (se) dezangaja. ♢ complex de măsuri menit să separe forţele armate ale unor state opuse, spre a înlătura pericolul unei confruntări militare. 2. (psih.) modificare a participării afective şi emoţionale a unui subiect într-o activitate sau relaţie. (< dezangaja)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN