destoarce

destoárce vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. destórc, 1 pl. destoárcem, perf. s. 1 sg. destorséi, 1 pl. destoárserăm; part. destórs

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DESTOÁRCE, destórc, vb. III. tranz. (Rar; construit cu dativul pronumelui reflexiv) A compensa (o pagubă, o suferinţă). A hotărât să se pună pe petreceri, încailea să-şi destoarcă răbdările suferite sub străşnicia în care-l ţinuse tată-său. CARAGIALE, O. III 60.

Trimis de tavi, 03.10.2006. Sursa: DLRLC