desmânta

desmântá (-t, -at), vb. – (Trans.) A face să se răzgîndească. Origine incertă. Pare a fi un der. de la lat. mantāre "a aştepta", intensiv de la manēre; în acest caz *dĭsmantāre ar însemna "a exaspera" sau "a descuraja" pe cineva. După Tiktin, de la un lat. *dĭsmentāre, de la mens; după Giuglea, RF, II, 49, din lat. *dĭsmonĭtāre. Candrea trece sub tăcere etimonul, iar Scriban pare a ignora cuvîntul, care este destul de rar.

Trimis de blaurb, 27.07.2007. Sursa: DER