desfătui

DESFĂTUÍ, desfătuiesc, vb. IV. tranz. (Rar) A sfătui pe cineva să nu facă ceea ce avea de gând; a abate, a opri de la... – Des¹- + sfătui (după fr. déconseiller).

Trimis de IoanSoleriu, 12.07.2004. Sursa: DEX '98



DESFĂTUÍ vb. (înv.) a desconsilia, a despovăţui, a dezmânta. (L-a desfătui să procedeze aşa cum inten-ţiona.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



desfătuí vb. (sil. mf. -sfă-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. desfătuiésc, imperf. 3 sg. desfătuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. desfătuiáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A DESFĂTU//Í desfătuiiésc tranz. (persoane) A sfătui să renunţe (la o intenţie); a disuada. [Sil. -tu-i] /des- + a sfătui

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX