- aliteraţie
- ALITERÁŢIE, aliteraţii, s.f. 1. Procedeu stilistic care constă în repetarea aceluiaşi sunet sau a unui grup de sunete în cuvinte care se succedă. 2. (med.) Repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitaţie psihică. – Din fr. allitération.Trimis de ana_zecheru, 20.03.2008. Sursa: DEX '98aliteráţie s. f. (sil. -ţi-e), art. aliteráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. aliteráţiei; pl. aliteráţii, art. aliteráţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficALITERÁŢI//E aliteraţiei f. Figură de stil constând în repetarea aceluiaşi sunet în cuvinte care se succed. /<fr. aliterationTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXALITERÁŢIE s.f. (lit.) Repetare a aceluiaşi sunet sau a aceloraşi grupuri de sunete în două sau mai multe cuvinte care se succed; parhomeon. [gen. -iei, var. aliteraţiune s.f. / cf. fr. allitération, it. aliterazione, lat. alliteratio].Trimis de LauraGellner, 16.01.2009. Sursa: DNALITERÁŢIE s. f. 1. repetare, cu efect muzical, a aceluiaşi sunet (consoană) sau grup de sunete în cuvinte care se succedă; homeoproferon, parhomeon. 2. (med.) repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitaţie psihică. ♢ tendinţă patologică, obsedantă spre rimă, realizată prin repetarea de silabe. (< fr. allitération)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.