desag

DESÁG s.m. v. desagă.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



deság (desági), s.m. – Traistă de formă specială, alcătuită din doi saci de pînză egali, care se poartă în echilibru, agăţaţi de umăr. – var. desagă. Mr. disagă, tisagă, megl. disagă, istr. bisagă. ngr. δισάϰϰι sau δισάϰϰιον, format ca lat. bisaccium (Tiktin; Candrea; Pascu, II, 32; Scriban) şi probabil încrucişat cu ngr. σάγη "bagaj"; cf. bg. disagi, bisagi (după Cihac, II, 94 şi Conev 65, rom. ar proveni din bg.), it. bisacce (› istr.), fr. besace. – Der. desăgar, s.m. (călugăr care caută mîncarea şi o transportă în desagă; călugăr cerşetor; cerşetor); desăgăriţă, s.f. (călugăriţă care aduce mîncare la mănăstire); desăgi, vb. (a încărca prea mult, a împovăra; a deşela).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER