- derivare
- DERIVÁRE, derivări, s.f. Acţiunea de a deriva şi rezultatul ei. 1. Provenire, rezultare a unui lucru din... ♦ (lingv.) a) Provenire a unui cuvânt din altul, arătare a provenienţei unui cuvânt din altul, b) Procedeu prin care se formează un cuvânt din altul cu ajutorul sufixelor sau al prefixelor; derivaţie (3). ♦ (lingv.: în sintagmele) Derivare regresivă (sau inversă) = derivare prin suprimarea unor afixe de la cuvinte deja existente. 2. Operaţie folosită în calculul diferenţial pentru obţinerea unei derivate. – v. deriva.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DERIVÁRE s. (lingv.) 1. derivaţie. (derivare cu sufixe.) 2. derivare progresivă. v. afixare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimederiváre s. f., g.-d. art. derivării; pl. derivăriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDERIVÁRE s.f. 1. Provenire, coborâre din... 2. Procedeu de formare a cuvintelor cu afixe. ♢ Derivare progresivă = procedeu de formare a cuvintelor prin adăugarea afixelor; derivare regresivă = procedeu de formare a unui cuvânt nou prin suprimarea unui sufix de la un cuvânt deja existent în limbă. 3. (mat.) Operaţie de calcul diferenţial prin care se obţine o derivată. [< deriva].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNDERIVÁRE s. f. 1. provenire, coborâre din... 2. (lingv.) provenire a unui cuvânt din altul. *procedeu de formare a cuvintelor prin adăugare de afixe sau prin suprimarea lor. o derivare progresivă = derivare bazată pe adăugarea formativelor, a afixelor; derivare regresivă (sau inversă) = derivare prin suprimarea formativelor, a desinenţelor sau a sufixelor. 3. (mat.) operaţie de calcul diferenţial prin care se obţine o derivată. 4. (inform.) trecere de la un cuvânt la altul prin aplicarea unei reguli din gramatica formală. (< deriva)Trimis de raduborza, 19.11.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.