- derapa
- DERAPÁ, pers. 3 derapează, vb. I. intranz. (Despre roţi de cauciuc şi despre vehicule cu asemenea roţi) A aluneca într-o direcţie înclinată faţă de direcţia normală de mers. – Din fr. déraper.Trimis de LauraGellner, 10.07.2004. Sursa: DEX '98derapá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. derapeáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. derapézeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DERAP//Á pers. 3 derapaeáză intranz. (despre roţi de cauciuc sau despre vehicule cu astfel de roţi) A aluneca pe sol din cauza aderenţei reduse. /<fr. déraperTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDERAPÁ vb. I. intr. (Despre roţile unui vehicul; despre vehicule) A aluneca pierzând aderenţa cu solul, a aluneca într-o parte în raport cu direcţia de înaintare. ♦ (mar.; despre ancoră) A aluneca pe fund. [< fr. déraper].Trimis de LauraGellner, 18.02.2005. Sursa: DNDERAPÁ vb. intr. 1. (despre vehicule) a aluneca într-o direcţie deviată, în lipsa unei aderenţe suficiente. 2. (despre ancoră) a se deplasa pe fundul apei, datorită vântului, valurilor care acţionează asupra navei. 3. (despre avioane) a se deplasa lateral la aterizare sau în timpul unui viraj cu înclinare laterală prea mică. 4. (schi) a practica o glisadă laterală voluntară. 5. (fig.; despre o situaţie) a se schimba defavorabil şi neprevăzut. (< fr. déraper)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.