depravaţiune

depravaţiune
DEPRAVAŢIÚNE, depravaţiuni, s.f. Depravare. [pr.: -ţi-u-] – Din fr. dépravation, lat. depravatio, -onis.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

depravaţiúne s. f. (sil. -pra-), g.-d. art. depravaţiúnii; pl. depravaţiúni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DEPRAVAŢIÚNE s.f. Depravare. [cf. fr. dépravation, lat. depravatio].
Trimis de LauraGellner, 08.05.2006. Sursa: DN

DEPRAVAŢIÚNE s. f. depravare. (< fr. dépravation, lat. depravatio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • depravare — DEPRAVÁRE, depravări, s.f. Faptul de a se deprava; corupţie (2), blestemăţie, desfrâu, depravaţiune. – v. deprava. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DEPRAVÁRE s. 1. v. corupere. 2. v. corupţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”