- depozita
- DEPOZITÁ, depozitéz, vb. I. 1. tranz. A pune ceva în depozit (1). 2. tranz. A pune ceva la loc sigur; a lăsa, a încredinţa cuiva un lucru spre păstrare. 3. refl. A se depune, a se sedimenta. – Din depozit.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DEPOZITÁ vb. 1. a înmagazina, a stoca, (înv.) a strânge. (depozita marfa în magazie.) 2. v. sedimenta.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedepozitá vb., ind. prez. 1 sg. depozitéz, 3 sg. şi pl. depoziteázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DEPOZIT//Á depozitaéz tranz. 1) (materiale, produse, mărfuri etc.) A pune în depozit; a înmagazina. 2) (lucruri) A pune la păstrare. /Din depozitTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE DEPOZIT//Á pers. 3 se depozitaeáză intranz. (despre substanţe solide) A forma un depozit; a se separa dintr-o soluţie, aşezându-se la fund; a se depune; a se sedimenta; a se precipita. /Din depozitTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDEPOZITÁ vb. I. 1. tr. A pune (ceva) în depozit. 2. tr. A depune, a încredinţa (un lucru) pentru a fi păstrat. 3. tr., refl. (Rar) A (se) depune, a (se) sedimenta. [< it. depositare].Trimis de LauraGellner, 08.05.2006. Sursa: DNDEPOZITÁ vb. I. tr. 1. a pune (ceva) în depozit. 2. a depune, a încredinţa (un lucru) pentru a fi păstrat. II. refl. a se sedimenta. (< it. depositare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.