- denudaţie
- DENUDÁŢIE, denudaţii, s.f. 1. Proces complex de nivelare a scoarţei terestre, sub acţiunea agenţilor geografici externi, prin dezagregarea, alterarea şi erodarea rocilor, îndepărtarea materialelor rezultate şi acumularea lor ulterioară în regiuni mai joase; denudare. 2. Stare a unui dinte sau a unui os dezvelit, descoperit. – Din fr. dénudation, lat. denudatio.Trimis de cornel, 09.07.2004. Sursa: DEX '98DENUDÁŢIE s. v. denudare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedenudáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. denudáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. denudáţiei; pl. denudáţii, art. denudáţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDENUDÁŢI//E denudaţiei f. geol. Proces de dezagregare şi de transformare a rocilor, cauzat de agenţi naturali externi. [art. denudaţia; G.-D. denudaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. dénudation, lat. denudatio, denudaţieonisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDENUDÁŢIE s.f. Denudare. ♦ Acţiunea de dezagregare şi transportare a rocilor, cauzată de agenţii externi. ♦ Starea unui dinte sau a unui os dezvelit, descoperit. [gen. -iei, var. denudaţiune s.f. / cf. fr. dénudation].Trimis de LauraGellner, 18.02.2005. Sursa: DNDENUDÁŢIE s. f. 1. denudare. 2. acţiunea de dezagregare şi transportare a rocilor, cauzată de agenţii externi. 2. stare a unui dinte sau a unui os dezvelit. (< fr. dénudation, lat. denudatio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.