demers

DEMÉRS, demersuri, s.n. Acţiune întreprinsă (pe lângă cineva) în susţinerea unei cauze; intervenţie în scopul obţinerii unui anumit rezultat. – De⁴ + mers (după fr. démarche).

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



DEMÉRS s. v. intervenţie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



demérs s. n., pl. demérsuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DEMÉRS demersuri n. 1) Intervenţie făcută pe lângă o persoană sau pe lângă o administraţie cu scopul de a obţine ceva. 2) Operaţie, acţiune pentru a realiza ceva. demers ştiinţific. /de + mers

Trimis de siveco, 03.01.2009. Sursa: NODEX



DEMÉRS s.n. Mijlocire, intervenţie (pe lângă cineva) în vederea obţinerii unui anumit rezultat. [După fr. démarche].

Trimis de LauraGellner, 05.05.2006. Sursa: DN



demérs (demérsuri), s.n. – Gestiune, diligenţă. Din fr. démarche, adaptat la mers. Sensul de "pas, mers, umblet", propriu fr., este rar; cf. totuşi demersu-i graţios (v. a. Urechiă).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



DEMÉRS s. n. 1. intervenţie (pe lângă cineva) în vederea obţinerii unui anumit rezultat. 2. manieră de a conduce un raţionament, de a progresa către un scop; metodă. (după fr. démarche)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN