- deluleţ
- DELULÉŢ, deluleţe, s.n. (Rar) Deluşor. – Deal + suf. -uleţ.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98deluléţ s. n., pl. deluléţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
deluşor — DELUŞÓR, deluşoare, s.n. Diminutiv al lui deal; deluţ, deluleţ. – Deal + suf. uşor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DELUŞÓR s. v. colină. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime deluşór s. n., pl. deluşoáre … Dicționar Român