- dehiscenţă
- DEHISCÉNŢĂ s.f. (bot.) Deschidere de la sine a unui fruct, a unei antere sau a unui sporange când ajung la maturitate. – Din fr. déhiscence.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98dehiscénţă s. f., g.-d. art. dehiscénţeiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDEHISCÉNŢĂ f. bot. Proprietate a unor fructe, a unor antere sau a unor sporangi de a se deschide când ajung la maturitate. /<fr. déhiscenceTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDEHISCÉNŢĂ s.f. Însuşire a unor fructe de a fi dehiscente. [cf. fr. déhiscence].Trimis de LauraGellner, 18.02.2005. Sursa: DNDEHISCÉNŢĂ s. f. însuşirea de a fi dehiscent. (< fr. déhiscence)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.