- degradare
- DEGRADÁRE, degradări, s.f. Acţiunea de a (se) degrada şi rezultatul ei; degradaţie. 1. Înjosire. 2. (Şi în sintagma degradare militară) Pedeapsă militară care constă în luarea gradului, excluderea din armată etc. ♦ (În sintagma) Degradare civică = pierdere juridică a unor drepturi cetăţeneşti. 3. Proces de schimbare în rău; stricare, deteriorare, ruinare. ♦ Micşorare a valorii agricole a unui sol, a unui teren, a unui zăcământ etc. ♢ Degradarea solului = totalitatea schimbărilor produse în solurile spălate intens prin apa de infiltraţie, care determină schimbarea fertilităţii acestora. – v. degrada.Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DEGRADÁRE s. 1. v. ruinare. 2. v. deteriorare. 3. v. ponosire. 4. v. depreciere. 5. prostire. (degradare calităţii unei mărfi.) 6. decădere, declasare. (degradare cuiva din cauza băuturii.) 7. v. înjosire.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedegradáre s. f. (sil. -gra-) → gradareTrimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortograficDEGRADÁRE s.f. Acţiunea de a (se) degrada şi rezultatul ei. ♦ Stricare; decădere; degradaţie. ♢ Degradarea terenurilor = proces de deformare a terenurilor, ca urmare a eroziunii sau a deplasării de teren; reducere treptată a înălţimii reliefului prin acţiunea distructivă exercitată de agenţi geomorfologici externi. ♦ Defertilizare. [< degrada].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.