degenerare

degenerare
DEGENERÁRE, degenerări, s.f. Faptul de a degenera; decădere, stricare, degenerescenţă, degeneraţie. – v. degenera.
Trimis de dante, 03.10.2008. Sursa: DEX '98

DEGENERÁRE s. 1. v. atrofie. 2. v. pipernicire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

degeneráre s. f. → generare
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

DEGENERÁRE s.f. Acţiunea de a degenera şi rezultatul ei; decădere; stricare, degenerescenţă; degeneraţie. [< degenera].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

degeneráre s. f., g.-d. art. degenerắrii; pl. degenerắri
Trimis de Laura-ana, 11.06.2007. Sursa: DOOM 2

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • degenerare — v. intr. [dal lat. degenerare, der. di genus nĕris stirpe ] (io degènero, ecc.; aus. avere ). 1. [allontanarsi dalle qualità, soprattutto morali, della propria stirpe, con la prep. da : d. dagli avi, dalle virtù dei padri ] ▶◀ (non com.)… …   Enciclopedia Italiana

  • degenerare — index degenerate Burton s Legal Thesaurus. William C. Burton. 2006 …   Law dictionary

  • degenerare — de·ge·ne·rà·re v.intr. e tr. (io degénero) CO 1. v.intr. (avere o essere) mutare in peggio, spec. allontanarsi dalle qualità morali e dai valori della propria stirpe o famiglia: degenerare dalla virtù dei padri 2. v.intr. (avere o essere)… …   Dizionario italiano

  • degenerare — {{hw}}{{degenerare}}{{/hw}}v. intr.  (io degenero ; aus. avere ) 1 Allontanarsi dalle qualità tipiche della propria famiglia, stirpe e sim.: degenerare dalle virtù dei padri; SIN. Tralignare. 2 Mutare in peggio: lo scherzo degenerò in rissa. 3… …   Enciclopedia di italiano

  • degenerare — (лат.) вырождаться …   Словарь ботанических терминов

  • degenerare — v. intr. 1. (di persona) tralignare, dirazzare, sbracare 2. (fig.) corrompersi, decadere, pervertirsi, peggiorare, deteriorarsi □ (di scherzo, di discussione, ecc.) passare i limiti, andare a finire male, scadere CONTR. migliorare, perfezionarsi …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • dégénérer — [ deʒenere ] v. intr. <conjug. : 6> • 1361; lat. degenerare, de genus, generis « race » 1 ♦ Littér. Perdre les qualités naturelles de sa race. ⇒ s abâtardir. Espèce animale, race qui dégénère. « Les mariages entre parents qui peuvent… …   Encyclopédie Universelle

  • degenera — DEGENERÁ, degenerez, vb. I. intranz. 1. A pierde total sau parţial unele însuşiri morfologice sau funcţionale (caracteristice genului sau speciei), în urma acţiunii unor factori de mediu sau ereditari. 2. fig. A se schimba, a se preface în ceva… …   Dicționar Român

  • degenerescenţă — DEGENERESCÉNŢĂ, degenerescenţe, s.f. Modificarea patologică regresivă, anatomică şi funcţională, a unui ţesut sau a unui organ, ca urmare a suprimării (suprima) legăturii lor cu sistemul nervos sau cu circulaţia sangvină, a unei intoxicaţii grave …   Dicționar Român

  • degenerar — (Del lat. degenerare, descender de un linaje.) ► verbo intransitivo 1 Perder una persona o una cosa calidad, valor o una de sus cualidades: ■ la raza degeneró a causa de los sucesivos cruces; degeneraron de su antigua calidad. REG. PREPOSICIONAL… …   Enciclopedia Universal

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”