degazator

DEGAZATÓR, degazatori, s.m. Substanţă cu ajutorul căreia se degazează. – Degaza + suf. -tor (după fr. dégazeur).

Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



degazatór s. m., pl. degazatóri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DEGAZAT//ÓR¹ degazatoroáre n. Substanţă folosită la degazarea spaţiilor închise sau a suprafeţelor gazate. /a degaza + suf. degazatortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DEGAZATÓR² degazatori m. Persoană specializată în lucrări de degazare. /a degaza + suf. degazatortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DEGAZATÓR s.m. Substanţă întrebuinţată în operaţia de degazare. [< degaza + -tor].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



DEGAZATÓR s. m. substanţă pentru degazare. (< degaza + -tor)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN