deflexiune

DEFLEXIÚNE, deflexiuni, s.f. 1. Abatere a unui curent de fluid din direcţia lui de curgere, cu ajutorul unui deflector. 2. Schimbare a traiectoriei unui fascicul de particule, încărcate electric, care se mişcă în vid sau într-un gaz rarefiat, cu ajutorul unui câmp electric sau magnetic exterior; deviere. [pr.: -xi-u-] – Din fr. déflexion.

Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX '98



DEFLEXIÚNE s. (fiz.) deviaţie, deviere. (deflexiune unui fascicul de particule.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



deflexiúne s. f. (sil. -fle-) → flexiune

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



DEFLEXIÚN//E deflexiunei f. Deviere a unui flux de electroni sau a unui curent de fluide de la direcţia iniţială. [art. deflexiunea; G.-D. deflexiunii; Sil. -xi-u-] /<fr. deflexion

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DEFLEXIÚNE s.f. 1. Stare a unui membru sau a unei părţi a corpului opusă flexiunii. 2. Deviere a curentului unui fluid sau a unui flux electronic din direcţia iniţială. [var. deflecţie, deflecţiune, deflexie s.f. / cf. lat. deflexio, fr. déflexion].

Trimis de LauraGellner, 18.02.2005. Sursa: DN



DEFLEXIÚNE s. f. 1. stare a unui membru sau a unei părţi a corpului opusă flexiunii. 2. deviere a curentului unui fluid, a unui fascicul de radiaţii din direcţia iniţială. (< fr. déflexion)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN