- defila
- DEFILÁ, defilez, vb. I. intranz. (Despre trupe sau despre o mulţime) A trece în pas cadenţat în coloană (de marş) prin faţă comandanţilor sau reprezentanţilor autorităţilor, pentru a da onorul, cu ocazia unei parade, a unei serbări sau a unei inspecţii; (despre persoane, cortegii) a trece în şir (prin faţă cuiva). ♦ fig. A se succeda. – Din fr. défiler.Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX '98DEFILÁ vb. v. perinda.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedefilá vb., ind. prez. 1 sg. defiléz, 3 sg. şi pl. defileázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DEFIL//Á defilaéz intranz. 1) (despre grupe sau coloane organizate de oameni) A trece în pas cadenţat în coloană de marş (prin faţa unui comandant sau a unei autorităţi) cu o anumită ocazie (paradă, inspecţii, demonstraţie, serbare). 2) fig. (despre persoane, cortegii) A trece în şir (prin faţa cuiva). 3) A se succeda fără întrerupere. /<fr. défilerTrimis de siveco, 18.10.2008. Sursa: NODEXDEFILÁ vb. I. intr. (Despre coloane, convoiuri etc.) A trece în rânduri, în şir. ♦ (Despre trupe, unităţi militare) A trece prin faţa unui comandant, a unui şef etc. pentru a da onorul cu ocazia unei parade etc. ♦ (fig.) A se succeda. [< fr. défiler, lat. filum – fir].Trimis de LauraGellner, 04.05.2006. Sursa: DNDEFILÁ vb. intr. 1. (despre coloane, convoaie etc.) a trece în rânduri, în şir. ♢ (despre trupe, unităţi militare) a trece prin faţa unui comandant pentru a da onorul cu ocazia unei parade etc. 2. (p. ext.) a se succeda fără întrerupere. (< fr. défiler)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.