- dedica
- DEDICÁ, dedíc, vb. I. 1. tranz. A închina (cuiva) o operă proprie, în semn de omagiu sau de afecţiune; a hărăzi. 2. tranz. şi refl. A (se) consacra unei idei, unei activităţi sau unei îndeletniciri. – Din lat. dedicare, fr. dédier.Trimis de dante, 16.02.2005. Sursa: DEX '98DEDICÁ vb. 1. a (se) consacra, a (se) închina. (A dedica cuiva o carte.) 2. v. consacra.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimededicá vb., ind. prez. 1 sg. dedíc, 3 sg. şi pl. dedícă; conj. prez. 3 sg. şi pl. dedíceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DEDICÁ dedíc tranz. 1) (opere proprii) A destina printr-o dedicaţie; a închina; a consacra. 2) (viaţă, tinereţe etc.) A oferi în întregime; a destina; a consacra. /<lat. dedicareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE DEDICÁ mă dedíc intranz. A se pune la dispoziţie în întregime; a se devota; a se consacra. /<lat. dedicareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDEDICÁ vb. I. 1. tr. A închina cuiva (o carte, o operă artistică sau ştiinţifică proprie) ca omagiu. ♦ A consacra, a pune toate puterile în slujba unei idei, unei acţiuni. ♦ A rezerva o parte din timp pentru a se ocupa exclusiv de cineva sau de ceva. 2. refl. A se consacra (unui studiu, unei meserii etc.). [P.i. dedíc. / < lat., it. dédicare, cf. fr. dédier].Trimis de LauraGellner, 04.05.2006. Sursa: DNDEDICÁ vb. I. tr. a închina (cuiva) o carte, o operă proprie, în semn de omagiu. II. tr., refl. a (se) consacra, a depune toate eforturile în slujba unei idei, a unei activităţi etc. (< lat., it. dedicare, după fr. dédier)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.