decubit

decubit: DECUBÍT s.n. Poziţie a corpului când este întins la orizontală. ♦ Rană cangrenată care apare uneori la bolnavii siliţi să stea mult timp culcaţi. – Din fr. décubitus, lat. decubitus.

Trimis de dante, 13.07.2004. Sursa: DEX '98

decúbit s. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DECÚBIT n. 1) Poziţie a corpului când este întins pe orizontală. 2) Rană cangrenată care apare uneori la bolnavii siliţi să stea mult timp culcaţi. /<fr. décubitus, lat. decubitus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DECUBÍT s.n. Poziţie orizontală a corpului. ♦ Rană cangrenată, care apare uneori la bolnavi (pe piele) în locul pe care sunt siliţi să stea culcaţi mai mult timp. [var. decubitus s.n. / < fr. décubitus, lat. decubitus < cubare – a fi culcat].

Trimis de LauraGellner, 18.02.2005. Sursa: DN

DECÚBIT s. n. poziţie orizontală relaxantă a corpului. (< fr. décubitus, lat. decubitus)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

decúbit — de|cú|bit Mot Pla Nom masculí … Diccionari Català-Català
supinaţie — SUPINÁŢIE, supinaţii, s.f. Mişcare de rotaţie a antebraţului care apropie mâna de axul median al corpului. ♦ Poziţie a antebraţului şi a mâinii rezultând din mişcarea descrisă mai sus. – Din fr. supination. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
decubitus — DECÚBITUS s.n. v. decubit. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
procubitus — PROCÚBITUS s. n. (med.) poziţie a corpului culcat pe burtă; decubit ventral. (< fr. procubitus) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias