decroşare

DECROŞÁRE, decroşări, s.f. Acţiunea de a (se) decroşa şi rezultatul ei. ♦ (geol.) Fractură în scoarţa terestră de-a lungul căreia se decroşează (3) stratele. – v. decroşa.

Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



DECROŞÁRE s. (tehn.) desprindere. (decroşare unei maşini electrice.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



decroşáre s. f. (sil. -cro-), g.-d. art. decroşării; pl. decroşări

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DECROŞÁRE s.f. Acţiunea de a (se) decroşa şi rezultatul ei; decroşaj. ♦ Fractură în scoarţa terestră în lungul căreia unul din compartimentele rezultate este deplasat în sens orizontal. ♦ Rupere a unui aliniament arhitectonic prin retragerea sau împingerea înainte a unui element. [< decroşa].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



DECROŞÁRE s. f. 1. acţiunea de a (se) decroşa; decroşaj. 2. fractură în scoarţa terestră în lungul căreia unul din compartimentele rezultate este deplasat în sens orizontal. 3. rupere a unui aliniament arhitectonic prin retragerea sau împingerea înainte a unui element. (< decroşa)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN