decreta

DECRETÁ, decretez, vb. I. tranz. A da un decret, a hotărî, a ordona prin decret. ♦ fig. A declara ceva în mod sentenţios; a emite o părere categorică. – Din fr. décréter.

Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



DECRETÁ vb. (jur.) 1. a dispune, (înv.) a lega. (Prin prezenta, şeful statului decreta ...) 2. a proclama. (A decreta starea de asediu.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



decretá vb. (sil. -cre-), ind. prez. 1 sg. decretéz, 3 sg. şi pl. decreteáză; ger. decretând

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A DECRET//Á decretaéz tranz. 1) A stabili prin decret. 2) fig. A declara în mod categoric; a exprima cu ton sentenţios. /<fr. décréter

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DECRETÁ vb. I. tr. A da un decret; a hotărî prin decret. ♦ (fig.) A declara sentenţios ceva. [< fr. décréter].

Trimis de LauraGellner, 04.05.2006. Sursa: DN



DECRETÁ vb. tr. 1. a da un decret; a hotărî prin decret. 2. (fig.) a declara ceva cu emfază, sentenţios; a emite o părere categorică. (< fr. décreter)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN