Dicționar Român. 2013.
decoperta — DECOPERTÁ, decopertez, vb. I. tranz. A desface acoperişul unei construcţii. ♦ spec. A dezveli un zăcământ (care se exploatează la suprafaţă). [var.: descopertá vb. I] – Des1 + coperta. Trimis de dante, 13.07.2004. Sursa: DEX 98 decopertá vb.,… … Dicționar Român
decopertare — DECOPERTÁRE, decopertări, s.f. Acţiunea de a decoperta. [var.: descopertáre s.f.] – v. decoperta. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 decopertáre s.f., pl. decopertări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar orto … Dicționar Român
decopertat — DECOPERTÁT, Ă, decopertaţi, te, adj. 1. (Despre construcţii) Care are acoperişul scos. 2. (Despre zăcăminte) Care a rămas descoperit. [var.: descopertát, ă adj.] – v. decoperta. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
descoperta — DESCOPERTÁ vb. I v. decoperta. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DESCOPERTÁ vb. I. tr. (geol.) A supune operaţiei de descopertare. [< fr. décoperter, cf. it. discopertare] … Dicționar Român
descopertă — DESCOPÉRTĂ s.f. v. decopertă. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DESCOPÉRTĂ s.f. (tehn.) Lucrare pregătitoare în cariere prin care se îndepărtează stratul de pământ aflat deasupra zăcământului. [cf. it. discoperta, fr. découverte] … Dicționar Român
