deconstrucţie

DECONSTRÚCŢIE s.f. (< fr. déconstruction, engl. deconstruction) Mod de abordare critică a posibilităţilor limbii de a exprima semnificaţii coerente, clare, finite, pornind de la analiza intrinsecă a noţiunilor şi textelor, cu scopul de a evidenţia contradicţiile, inconsecvenţele, impreciziile, inconsistenţa acestora. Obiectivul principal al deconstrucţiei este contestarea capacităţii conceptelor, argumentelor şi discursurilor metafizicii (metafizică) occidentale (de la Platon la Heidegger) de a exprima şi a elucida adevărul. Iniţiată de filozoful francez J. Derrida, deconstrucţia a condus la apariţia deconstructivismului (deconstructivism). (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionarul enciclopedic ilustrat, Editura Cartier, 1999 – DEI.)

Trimis de CristinaDianaN, 13.09.2007. Sursa: Neoficial