- deconcertanţă
- deconcertánţă s. f., g. -d. art. deconcertánţeiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
deconcertant — DECONCERTÁNT, Ă, deconcertanţi, te, adj. (Franţuzism) Care deconcertează; tulburător. – Din fr. déconcertant. Trimis de dante, 12.07.2004. Sursa: DEX 98 DECONCERTÁNT adj. v. derutant. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime deconcertánt … Dicționar Român