decompensare

DECOMPENSÁRE, decompensări, s.f. Stare de epuizare sau de depăşire a resurselor funcţionale ale unui organ bolnav; decompensaţie. – v. decompensa.

Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



decompensáre s. f. → compensare

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



DECOMPENSÁRE s.f. Acţiunea de a (se) decompensa şi rezultatul ei; decompensaţie. ♦ Stare patologică în care tulburările datorate unui organ bolnav nu pot fi compensate prin activitatea suplimentară a părţilor neafectate sau a unui organ cu funcţiune analogă. [< decompensa].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



DECOMPENSÁRE s. f. acţiunea de a (se) decompensa; decompensaţie. ♢ stare patologică în care tulburările datorate unui organ bolnav nu pot fi compensate prin activitatea suplimentară a părţilor neafectate sau a unui organ cu funcţie analoagă. (< decompensa)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN