decoafa

DECOAFÁ, decoafez, vb. I. tranz. şi refl. A(-şi) strica coafura, a (se) ciufuli. – Din fr. décoiffer.

Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX '98



decoafá vb. (sil. -coa-), ind. prez. 1 sg. decoaféz, 3 sg. şi pl. decoafeáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DECOAFÁ vb. I. tr., refl. A(-şi) despleti părul, a (se) despieptăna; a (se) ciufuli. [pron. -co-a-. / < fr. décoiffer].

Trimis de LauraGellner, 04.05.2006. Sursa: DN



DECOAFÁ vb. tr., refl. a(-şi) despleti părul; a (se) ciufuli, a(-şi) strica coafura. (< fr. décoiffer)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN