- alexandrin
- ALEXANDRÍN, -Ă, alexandrini, -e, adj. Care ţine de civilizaţia elenistică din Alexandria; p. ext. care ţine de epoca elenistică. ♦ Vers alexandrin (şi substantivat, m.) = vers iambic de 12 silabe (cu cezura după silaba şasea). Poezie alexandrină = poezie de tip rafinat, erudit, adesea ezoteric, caracteristică epocii elenistice. – Din fr. alexandrin, lat. alexandrinus.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98alexandrín adj. m., pl. alexandríni, f. sg. alexandrínă, pl. alexandríneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficALEXANDRÍN alexandrină (alexandrini, alexandrine) 1) Care ţine de cultura elenistică din Alexandria; propriu acestei culturi. Artă alexandrină. 2): Vers alexandrin vers iambic de douăsprezece silabe, cu cezura după silaba a şasea. ♢ Poezie alexandrină poezie rafinată, uneori ezoterică, proprie epocii alexandrine. /<fr. alexandrin, lat. alexandrinusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXALEXANDRÍN, -Ă adj. 1. Referitor la civilizaţia elenistică din Alexandria; (p. ext.) care ţine de epoca elenistică. ♢ Şcoala alexandrină = numele mai multor şcoli filozofice de orientare mistică şi eclectică din perioada elenismului târziu. 2. Vers alexandrin (şi s.m.) = vers iambic de douăsprezece silabe, cu cezura după silaba a şasea; poezie alexandrină = poezie de tip rafinat, erudit şi uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine. [pl. -ni, -ne. / cf. fr. alexandrin, cf. Alexandre le Grand – numele unui roman francez din sec. XII, unde a fost folosit acest vers prima dată].Trimis de LauraGellner, 27.02.2006. Sursa: DN*alexandrín2 (vers) s.m., pl. alexandríniTrimis de CristinaDianaN, 14.06.2007. Sursa: DOOM 2ALEXANDRÍN, -Ă adj. 1. referitor la civilizaţia elenistică din Alexandria; din epoca elenistică. o şcoala alexandrină = numele mai multor şcoli filozofice de orientare mistică şi eclectică din perioada elenismului târziu. 2. de o subtilitate excesivă. o artă alexandrină = artă greacă din epoca elenistică în Egiptul ptolemeic; vers alexandrin (şi s. m.) = vers iambic de 12 silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei clasice franceze; poezie alexandrină = poezie de tip rafinat, erudit, uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine. (< fr. alexandrin, lat. alexandrinus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.